Scrisoare către fiica mea (Te-am condamnat să trăieşti într-o ţară în care doar curvele şi hoţii mai au loc în grila de valori, fiind modele de succes promovate pe toate canalele de informaţii)

Tu nu ai greşit cu nimic copilă! Poate am greşit doar eu, sau poate am fost prea egoist şi m-am gândit doar la bucuria sufletului meu. Zâmbetul şi gânguritul tău m-au orbit. Primele tale cuvinte m-au făcut să nu aud nimic şi să nu privesc în jur. Da! Am fost egoist şi pentru asta, acum cât nu înţelegi încă ce se întâmplă în jurul tău, îmi cer scuze!

1374942_640830105961587_571206881_n

Te-am condamnat fără să ai nicio vină să trăieşti într-o ţară fără niciun viitor. Să aparţii unui popor care-şi neagă valorile şi pentru care lenea şi hoţia sunt considerate virtuţi. Să nu te integrezi copila mea în lumea asta mincinoasă! Să nu crezi în falsele valori pe care ţi le va scoate în faţă, zi de zi, ceas de ceas, această naţie alterată! Nu e vina ta, cum nu e vina multor români cinstiţi că nicăieri în lume nu suntem bine primiţi. Că ne umilim încă pe la ambasade să cerşim viză spre lumea civilizată. Că în Europa oamenii îşi bagă adânc mâinile în buzunare când aud că suntem români. Te-am condamnat copila mea să trăieşti într-o ţară în care doar curvele şi hoţii mai au loc în grila de valori, fiind modele de succes promovate pe toate canalele de informaţii. Tu să ştii că nu ăsta e drumul spre succes! La grădiniţă şi la şcoală te vor învăţa de ce trebuie să fii mândră că eşti româncă. Nu e nicio mândrie să aparţii unei naţii. Fii mândră că eşti cinstită, că eşti deşteaptă. Fii mândră dacă faci ceva în viaţă pe puterile tale, cinstit şi corect. Fii mândră pentru ceea ce faci, nu pentru ceea ce eşti! În fond a fost voinţa hazardului să te naşti în România. Şi nu văd de ce ar trebui să fii mândră pentru asta.

Tu nu ai nicio vină că în jurul tău lumea nu zâmbeşte, că faci parte dintr-o naţie paradoxală, tristă în gândire şi vulgară în manifestare. Tu nu trebuie să crezi că manelele reprezintă singura şi unica formă de distracţie şi că lumea este croită după modelul de viaţă al ţiganilor. Copila mea! Noi nu avem casă cu turnuleţe şi nici nu ne îngropăm morţii în cavouri uriaşe de marmură şi în limuzine în loc de sicriu. Nu asta este normalitatea, nu asta este civilizaţia, nu acestea sunt valorile lumii în care mi-aş dori să trăieşti. Iartă-mă copilă că te-am condamnat să trăieşti în această ţară minunată, dar care se autodistruge prin oamenii săi. Eşti încă mică. Mi-e frică însă pentru ce are să se întâmple aici când vei fi mare. Mi-e frică pentru viitorul tău şi viitorul acestei ţări. Pe tine te rog, te implor, să pleci de aici. Cât mai departe. Într-o lume civilizată, unde oamenii se iubesc, unde respectă cinstea, onoarea şi munca. Tu vei pleca! Dar România nu are unde să plece. România se va autodistruge sub povara unui popor din ce în ce mai leneş, mai lipsit de cultură şi mai tupeist. Veţi fi prea puţini copilă! Nu veţi putea salva România. Du-te! Dar nu uita niciodată că eşti dintr-o ţară binecuvântată de Dumnezeu şi distrusă de oameni...

sursa: Sare’n Ochi

Anunțuri

ŢARA FĂRĂ ROST

 Rostul … de Dan Puric

Când te desparți din vina ta, încerci o vreme să te lupți cu ireversibilul, îți dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă și renunți. Când te desparți din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înțelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas, și te chinui să pricepi ce n-a fost bine și unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum.   La fel se întâmplă și atunci când te desparți de țara ta. Dezamăgit, înșelat, mânios, îndurerat. Nu ți-e usor s-o lași. Țara și mama nu ți le alegi. Te așezi pe celălalt mal al lumii și cauți răspunsul: ce s-a întâmplat cu țara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.

României i-a dispărut rostul. E o țară fără rost, în orice sens vreți voi. O țară cu oameni fără rost, cu orașe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, mașini și țoale fără rost, cu relații și discuții fără rost, cu minciuni și înșelătorii care nu duc nicăieri. Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul și credința.

Bătrânii. România îi batjocorește cu sadism de 20 de ani. Îi ține în foame și în frig. Sunt umiliți, bruscați de funcționari, uitați de copii, călcați de mașini pe trecerea de pietoni. Sunt scoși la vot, ca vitele, momiți cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privați prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde și bătute, asta au ajuns bătrânii noștri. Câini ținuți afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane.   Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiți. O fonotecă vie de experiență și înțelepciune a unei generații care a trăit atâtea grozăvii e ștearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.

Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în țara aia? Cine-l mai are și cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susține un program care se intitulează “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajați să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supraviețui fără ajutoare de la țările “prietene”. La noi chestia asta se numește “agricultură de subzistență” și lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca țăranii să-și cumpere roșiile și șoriciul de la hypermarketuri franțuzești și germane, că d-aia avem UE. Cântatul cocoșilor dimineața, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiță până de Ignat, corcodușele furate de la vecini și iazul cu sălcii și broaște sunt imagini pe care castrații de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înțelege și, prin urmare, le califică drept niște arhaisme barbare. Să dispară!   Din bețivii, leneșii și nebunii satului se trag ăștia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, că nu erau în stare să-l muncească. Nu știu ce înseamnă pământul, câtă liniște și câtă putere îți dă, ce povești îți spune și cât sens aduce fiecărei dimineți și fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineața și plecau la câmp cu ciorba în sufertaș. Pe toți gângavii și pe toți puturoșii ăștia i-au făcut comuniștii primari, secretari de partid, șefi de pușcării sau de cămine culturale. Pe toți ăștia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creștinește.

Credinta. O mai poartă doar bătrânii și țăranii, câți mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume și pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă și flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or sa moară oamenii ăștia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.   Avem, în schimb, o variantă modernă de credință, cu fermoar și arici, prin care ți se văd și țâțele și portofelul burdușit. Se poartă la nunți, botezuri și înmormântări, la alegeri, la inundații, la sfințiri de sedii și aghesmuiri de mașini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluției. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă și cu un “Tatăl nostru” spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu’ părinte, e urgent.   Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăștia depozite și vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulțesc, credincioșii se împuținează, sfinții de pe pereți se gândesc serios să aplice pentru viză de Canada .   Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân și cu bani, cu care se mărită. Băieții noștri fură bancomate, joacă la pokere și beau de sting pentru că știu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinții noștri pleacă să culeagă căpșuni și să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct și cancer pentru multinaționalele lor, conduse de securiștii nostri.

Sună-ți bunicii, pune o sămânță într-un ghiveci și aprinde o lumânare pentru vii și pentru morți.

SuperHeavy- Miracle Worker

Cinci mari artisti din sfere muzicale diferite formeaza un nou proiect. Legendarul Mick Jagger (The Rolling Stones), Dave Stewart (Eurythmics) si Joss Stone carora li s-au alaturat indianul A. R. Rahman (care a ajuns in difuzoarele romanesti odata cu piesa “Jai Ho” a fetelor de la PCD) si jamaicanul Damian Marley (fiul lui Bob Marley, pe care unii il stiu din colaborarea sa cu Bruno Mars) s-au reunit sub numele SuperHeavy. Grupul a luat fiinta in 2009 la initiativa lui Dave Stewart. De atunci, ei au lucrat la primul lor album care poarta numele formatiei. Materialul urmeaza sa fie lansat in luna septembrie. Primul single extras se numeste “Miracle Worker” al carui videoclip a fost lansat la sfarsitul saptamanii trecute.

România zoologică sau efectul de struţ

Spuneam acum câteva zile ceva despre papagalii din România. Şi cei care se uită la tv şi înghit grăunţele care li se pun pe farfurie şi cei care după ce au stat un pic la răcoare uită tot ce au făcut sau spus înainte de a renaşte din propria mocirlă. Long time ago, eram o ţară de aplaudaci, aproape fără excepţii, sau cum se mai spunea, pinguini. Dacă este să ne luăm după apelativele care apar peste tot, pe stradă, în şcoli, prin campaniile electorale, la tv, prin paturi, România este o ţară nu numai cu o varietate geografică fără margini ci şi cu o faună mai diversificată decât orice altă zonă a globului. Vertebrate, târâtoare, păsări, peşti sanitari, copitate, cornuţi, papagali, curci în lemne, viţei la porţi, ce să mai spun, o feerie. Sub acest aspect, România este fără putinţă de tăgadă, Grădina Maicii Domnului. Dar peste toate, de zeci, sute de ani, poate milenii, în România tronează struţul.

Struţul, acea pasăre măiastră, cu picioare lungi, cât Naomi Campbell, cu ciocul puternic, cu o curiozitate criminală, dar şi o naivitate şi candoare care te lasă fără replică. Se spune despre aceste vieţuitoare că atunci când se simt în pericol, şi-ar băga capul în nisip, crezând că ceea ce nu văd, nu există. Este o metodă de a scăpa de necaz sau de a scăpa de grija lui.

Ei bine, România este ţara struţilor. De fapt dacă mă gândesc bine pot spune fără a greşi, că struţul s-a născut în România şi ar trebui trecut ca simbol pe emblema ţării. Noi de când ne ştim, stăm cu capul în nisip. Nu numai când ne simţim în pericol, ci tot timpul anului. Mai scoatem din când în când capul, ca să respirăm, aşa cam din 200 în 200 de ani, dar starea noastră permanentă este cu capul în nisip. Din cauza asta, românul pare insensibil la tot ce se întâmpla în jurul lui:

Intră Europa în Criză. Struţul – Şef ne anunţă să stăm liniştiţi, România nu este în pericol.

Se fură alegerile, gugustruţii nu ştiu nimic, se lasă ciuruiţi cu ochi miraţi.

Fură Anastruţa la numărătoare în parlament, Înalta curte de Căscaţie şi Injustruţie nu vede nimic.

Puterea vinde ţara la troc pentru a-şi menţine accesul la sacii de grăunţe, opozstruţii se fac că nu văd, nu reacţionează, tac mâlc.

Vine fiul lui gaură în pantof să ne spună ce şi cât avem voie să mâncăm şi cât ne e lanţul de lung, noi ii ciugulim din palmă mulţumiţi că mai avem de unde ciuguli.

Dar cei mai performanţi sunt struţii comuni, Struţus Vulgaris, cei care se lasă călcaţi de orice Barac Pitic şi de teamă să nu sufere o dezamăgire, nu scot capul din nisip nici când sunt încălecaţi, visând cu capul în nisip la Argentavis magnificens. Aceşti struţi, obţinuţi prin selecţie autoimpusă şi încrucişare cu familia Phasianidae, străbunicul lui Gallus Gallus, au împins această caracteristică a naivităţii struţului pe culmi nemaiatinse.

Trăieşte acest struţ într-o curte de 2000 de ani şi habar nu are ce se află în curtea aceea.

Bunăoară, progeniturile lor trag chiulul, cer grăunţe nemuncite, umblă numai cu ciocul în nori, pe picior mare, nu ştiu nici cum îi cheamă fără să le sufle cineva, dar struţul nostru nu vede, nu aude, habar nu are, iar când struţulaşilor li se ia cutia milei din faţă şi dovedesc că de fapt nu ştiu să cânte nici cucurigu fără partitură, struţii cad pe spate, intră în fibrilaţie şi se miră cum s-a ajuns în situaţia aia.

Struţii dădacă sunt supuşi unor teste de evaluare a oului. Se constată că ouăle lor nu conţin nici   30 %  gălbenuş. Stupoare, struţii se miră şi dau din picior miraţi.

Nişte pui de struţi mai bine crescuţi s-au apucat de croit buzunare unor struţi mai închişi la culoare din altă curte. Dramă mare, scandal pe uliţă, de parcă guguştruţii nu ştiau că există şi struţi de altă culoare, iar cei coloraţi politic sunt mai egali decât ceilalţi. Păi dacă stau cu capul în nisip toată viaţa cum să ştie?

Iar acum Struţul Intern- şef pe Igaş, pardon imaş, dă acoperişul jos de pe coteţul intern şi arată struţomânilor ceea ce există într-un coteţ unde nu s-a făcut curăţenie niciodată. Reacţia este totală. Unii îşi feresc privirea, alţii se ţin de nas, nesuportând duhoarea, dar toţi se prefac miraţi şi indignaţi dau vina pe Imaş că a dezvăluit aceste orori sau că cutează să spună că în curtea noastră s-ar fi întâmplat asemenea fapte, care i-au scandalizat. Bineînţeles ca şi în cazul odraslelor care nu au mai putut spune nimic fără partitură  şi acum  de vină e cel care dezvăluie realitatea şi ne scoate capul din nisip. De asta spun eu că struţul a apărut pe aceste meleaguri.

Dar la fel de adevărat este că această dezvăluire nu e făcută aşa de flori de măr, că s-a decis cineva să facă curăţenie în curte. Păi cine crede asta se întoarce din curtea lui  Struthio Camelus în curtea lui Phasianus colchicus. Acest gest revelator ascunde o socoteală şi oarece scopuri bine calculate:

1 de a convinge o parte din struţii cinstiţi că Băstruţul şef vrea cu adevărat sa facă ceva bun si e singurul care scoate capul din nisip;

2. de a întărâta iarăşi un guguştruţ împotriva altui guguştruţ;

3.de a câştiga capital politic;

4, de a scăpa de anumiţi struţi incomozi;

5. de a da de lucru si de bârfă presei şi guguştruţului;

6. de a convinge Ograda Europeană că Băstruţul vrea cu adevărat sa facă ceva bun, dar nu este lăsat;

Bineînţeles că presa va da vina pe Igaş că jigneşte un minister întreg, sindicatele vor sări în sus să îşi apere membrii fără a recunoaşte cât este şi cât nu, adevărat din ceea ce spune Igaş, Opozstruţia va plânge pe umerii popoliţiei, luându-le apărarea necondiţionat, dar cel care va câştiga va fi Băstruţul, pentru că la el cota de huiduitori a atins de mult cota maximă, orice ar face de acum încolo nu îi mai poate afecta în mod negativ acţiunile la bursă. Dar mai poate recupera din cei care vor spune : „Şi totuşi se învârte! Şi totuşi are dreptate, există aceste fenomene în rândul societăţii româneşti şi uite că doar el are curajul să le recunoască, ceilalţi sunt struţi.”

La recâştigarea acestor susţinători va contribui din plin Opoziţia, care va sări să nege tot, îl va   învinui de sperjur, când de fapt toţi ştiu că are dreptate. Fenomenul există. Băstruţul va conta şi va fi ajutat de efectul de struţ al tuturor duşmanilor.

Marin Neacșu – ziuaveche.ro

De 8 MARTIE …

…….O ultimă ninsoare încarcă toţi pomii, dar curând ei vor fi în floare. De ce? Pentru că e Martie, e zi de sărbătoare.
.
…….De 8 Martie sper ca toate fetele si toate mamele să fie mai vesele, apăsarea grijilor să o simtă mai puţin şi să-şi umple gândurile şi sufletul de frumuseţea şi veselia primăverii.
.
……..Mai ştiţi cântecele de 8 Martie pentru mama?
.
.
Martie ţi-aduce-n dar,
Zilele senine,
Şi gingaşe flori răsar
Mamă pentru tine!

LA MULŢI ANI de 8 MARTIE!

Ask The Mountains – Vangelis [HD]

Imaginile de mai jos m-au relaxat total. Neaparat HD, full screen si boxe pentru ca altfel nu aveti cum sa intelegeti despre ce vorbesc.

Amazing clips from BBC Documentary ‘Planet Earth’, Episode ‘Mountains’
Music: Vangelis & Stina Nordenstam – Ask The Mountains

Fantastic images from BBC Documentary ‘Planet Earth’, Episode ‘Fresh Waters’
Music: Mike Oldfield – No Mans Land, Tr3s Lunas Album

sursa : fulgerica..com