Scrisoare către fiica mea (Te-am condamnat să trăieşti într-o ţară în care doar curvele şi hoţii mai au loc în grila de valori, fiind modele de succes promovate pe toate canalele de informaţii)

Tu nu ai greşit cu nimic copilă! Poate am greşit doar eu, sau poate am fost prea egoist şi m-am gândit doar la bucuria sufletului meu. Zâmbetul şi gânguritul tău m-au orbit. Primele tale cuvinte m-au făcut să nu aud nimic şi să nu privesc în jur. Da! Am fost egoist şi pentru asta, acum cât nu înţelegi încă ce se întâmplă în jurul tău, îmi cer scuze!

1374942_640830105961587_571206881_n

Te-am condamnat fără să ai nicio vină să trăieşti într-o ţară fără niciun viitor. Să aparţii unui popor care-şi neagă valorile şi pentru care lenea şi hoţia sunt considerate virtuţi. Să nu te integrezi copila mea în lumea asta mincinoasă! Să nu crezi în falsele valori pe care ţi le va scoate în faţă, zi de zi, ceas de ceas, această naţie alterată! Nu e vina ta, cum nu e vina multor români cinstiţi că nicăieri în lume nu suntem bine primiţi. Că ne umilim încă pe la ambasade să cerşim viză spre lumea civilizată. Că în Europa oamenii îşi bagă adânc mâinile în buzunare când aud că suntem români. Te-am condamnat copila mea să trăieşti într-o ţară în care doar curvele şi hoţii mai au loc în grila de valori, fiind modele de succes promovate pe toate canalele de informaţii. Tu să ştii că nu ăsta e drumul spre succes! La grădiniţă şi la şcoală te vor învăţa de ce trebuie să fii mândră că eşti româncă. Nu e nicio mândrie să aparţii unei naţii. Fii mândră că eşti cinstită, că eşti deşteaptă. Fii mândră dacă faci ceva în viaţă pe puterile tale, cinstit şi corect. Fii mândră pentru ceea ce faci, nu pentru ceea ce eşti! În fond a fost voinţa hazardului să te naşti în România. Şi nu văd de ce ar trebui să fii mândră pentru asta.

Tu nu ai nicio vină că în jurul tău lumea nu zâmbeşte, că faci parte dintr-o naţie paradoxală, tristă în gândire şi vulgară în manifestare. Tu nu trebuie să crezi că manelele reprezintă singura şi unica formă de distracţie şi că lumea este croită după modelul de viaţă al ţiganilor. Copila mea! Noi nu avem casă cu turnuleţe şi nici nu ne îngropăm morţii în cavouri uriaşe de marmură şi în limuzine în loc de sicriu. Nu asta este normalitatea, nu asta este civilizaţia, nu acestea sunt valorile lumii în care mi-aş dori să trăieşti. Iartă-mă copilă că te-am condamnat să trăieşti în această ţară minunată, dar care se autodistruge prin oamenii săi. Eşti încă mică. Mi-e frică însă pentru ce are să se întâmple aici când vei fi mare. Mi-e frică pentru viitorul tău şi viitorul acestei ţări. Pe tine te rog, te implor, să pleci de aici. Cât mai departe. Într-o lume civilizată, unde oamenii se iubesc, unde respectă cinstea, onoarea şi munca. Tu vei pleca! Dar România nu are unde să plece. România se va autodistruge sub povara unui popor din ce în ce mai leneş, mai lipsit de cultură şi mai tupeist. Veţi fi prea puţini copilă! Nu veţi putea salva România. Du-te! Dar nu uita niciodată că eşti dintr-o ţară binecuvântată de Dumnezeu şi distrusă de oameni...

sursa: Sare’n Ochi

Sculpturi de nisip uimitoare

Bancul vieţii

viata

În prima zi, D-zeu a creat câinele şi i-a zis:
– În fiecare zi să stai în uşa casei şi să latri la oricine intră în casă sau trece prin faţa ei. Pentru asta îţi dau 20 de ani de viaţă.
Câinele a răspuns:
– E prea mult pentru a sta şi a lătra. Ce-ar fi să-mi dai doar zece ani şi să-i păstrezi pe ceilalti zece?
Şi D-zeu a fost de acord.
A doua zi, D-zeu a creat maimuţa şi i-a zis:
– Înveseleşte-i pe oameni cu maimuţărelile tale şi fă-i să râdă. Pentru asta îţi dau o viaţă de 20 de ani.
Maimuţa a zis:
– Să mă maimuţăresc vreme de 20 de ani? Asta-i destul de mult! Ce-ar fi să-ţi dau 10 ani înapoi cum a făcut şi câinele?
Şi D-zeu a fost de acord.
A treia zi, D-zeu a creat vita şi i-a zis:
– Tu să mergi toată ziua pe câmp cu ţăranul, să suferi de arşiţa soarelui, să ai viţei şi să dai lapte să poţi întreţine familia ţăranului. Pentru asta îţi dau 60 de ani de viaţă.
Vita a răspuns:
– Asta e o viaţă destul de grea. Ce-ar fi să păstrez 20 şi să-ţi înapoiez 40?
Şi D-zeu a acceptat şi de această dată.
În ziua a patra, D-zeu l-a creat pe om şi i-a zis:
– Mănâncă, dormi, căsătoreşte-te şi bucură-te de viaţă. Pentru asta îti dau 20 de ani.
Dar omul a zis:
– Numai 20 de ani? Este posibil să-mi dai mie cei 20 de ani ai mei, cei 40 pe care ţi i-a înapoiat vita, cei 10 de la maimuţă şi 10 de la câine, pentru a avea o viaţă de 80 de ani?
– Sigur! a zis D-zeu, tu ai cerut-o!
Acesta este deci motivul pentru care în primii 20 de ani mâncăm, dormim, ne jucăm şi ne distrăm. Următorii 40 de ani muncim ca vitele în soare ca să neîntreţinem familiile.
După care ne maimuţărim timp de 10 ani ca să ne bucurăm nepoţii.
Iar ultimii 10 ani îi petrecem pe prispa casei lătrând la toată lumea.

C-rouge – Black Garden

Serouj Baghdassarian alias C-rouge este un compozitor armeano-libanez care a debutat pe piaţa muzicală prin combinarea stilului trance cu melodiile tradiționale armenești. Black Garden este noul videoclip al lui C-Rouge inspirat de Ara Gevorgyan. Cultura întâlnește muzica dance cu aroma armean îmbunătățită prin instrumentul cunoscut sub numele de Duduk !

sursa : crouge.com/blackgarden

ŢARA FĂRĂ ROST

 Rostul … de Dan Puric

Când te desparți din vina ta, încerci o vreme să te lupți cu ireversibilul, îți dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă și renunți. Când te desparți din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înțelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas, și te chinui să pricepi ce n-a fost bine și unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum.   La fel se întâmplă și atunci când te desparți de țara ta. Dezamăgit, înșelat, mânios, îndurerat. Nu ți-e usor s-o lași. Țara și mama nu ți le alegi. Te așezi pe celălalt mal al lumii și cauți răspunsul: ce s-a întâmplat cu țara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.

României i-a dispărut rostul. E o țară fără rost, în orice sens vreți voi. O țară cu oameni fără rost, cu orașe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, mașini și țoale fără rost, cu relații și discuții fără rost, cu minciuni și înșelătorii care nu duc nicăieri. Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul și credința.

Bătrânii. România îi batjocorește cu sadism de 20 de ani. Îi ține în foame și în frig. Sunt umiliți, bruscați de funcționari, uitați de copii, călcați de mașini pe trecerea de pietoni. Sunt scoși la vot, ca vitele, momiți cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privați prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde și bătute, asta au ajuns bătrânii noștri. Câini ținuți afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane.   Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiți. O fonotecă vie de experiență și înțelepciune a unei generații care a trăit atâtea grozăvii e ștearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.

Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în țara aia? Cine-l mai are și cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susține un program care se intitulează “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajați să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supraviețui fără ajutoare de la țările “prietene”. La noi chestia asta se numește “agricultură de subzistență” și lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca țăranii să-și cumpere roșiile și șoriciul de la hypermarketuri franțuzești și germane, că d-aia avem UE. Cântatul cocoșilor dimineața, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiță până de Ignat, corcodușele furate de la vecini și iazul cu sălcii și broaște sunt imagini pe care castrații de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înțelege și, prin urmare, le califică drept niște arhaisme barbare. Să dispară!   Din bețivii, leneșii și nebunii satului se trag ăștia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, că nu erau în stare să-l muncească. Nu știu ce înseamnă pământul, câtă liniște și câtă putere îți dă, ce povești îți spune și cât sens aduce fiecărei dimineți și fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineața și plecau la câmp cu ciorba în sufertaș. Pe toți gângavii și pe toți puturoșii ăștia i-au făcut comuniștii primari, secretari de partid, șefi de pușcării sau de cămine culturale. Pe toți ăștia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creștinește.

Credinta. O mai poartă doar bătrânii și țăranii, câți mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume și pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă și flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or sa moară oamenii ăștia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.   Avem, în schimb, o variantă modernă de credință, cu fermoar și arici, prin care ți se văd și țâțele și portofelul burdușit. Se poartă la nunți, botezuri și înmormântări, la alegeri, la inundații, la sfințiri de sedii și aghesmuiri de mașini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluției. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă și cu un “Tatăl nostru” spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu’ părinte, e urgent.   Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăștia depozite și vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulțesc, credincioșii se împuținează, sfinții de pe pereți se gândesc serios să aplice pentru viză de Canada .   Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân și cu bani, cu care se mărită. Băieții noștri fură bancomate, joacă la pokere și beau de sting pentru că știu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinții noștri pleacă să culeagă căpșuni și să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct și cancer pentru multinaționalele lor, conduse de securiștii nostri.

Sună-ți bunicii, pune o sămânță într-un ghiveci și aprinde o lumânare pentru vii și pentru morți.

DACII – Noi dezvăluiri – documentar 2012 HD (II)

Poporul român este continuatorul dacilor, nu și al romanilor, iar filmul “Dacii – Noi dezvăluiri”, prin dovezile istorice și probele materiale pe care le prezinta, considerăm că va dovedi acest lucru.

Realizat prin contribuția mai multor personalități, inclusiv doi istorici, documentarul pe care îl oferim astăzi spre vizionare, completează într-o manieră mai riguroasă, mai științifică filmul “Dacii – Adevăruri tulburătoare”, demolând teoria falsă a romanizării Daciei.

Cu siguranță, multe dintre lucrurile prezentate în acest film vor fi, pentru publicul larg, surprize de proporții…

sursa : Daniel Roxin