Cinci mari artisti din sfere muzicale diferite formeaza un nou proiect. Legendarul Mick Jagger (The Rolling Stones), Dave Stewart (Eurythmics) si Joss Stone carora li s-au alaturat indianul A. R. Rahman (care a ajuns in difuzoarele romanesti odata cu piesa “Jai Ho” a fetelor de la PCD) si jamaicanul Damian Marley (fiul lui Bob Marley, pe care unii il stiu din colaborarea sa cu Bruno Mars) s-au reunit sub numele SuperHeavy. Grupul a luat fiinta in 2009 la initiativa lui Dave Stewart. De atunci, ei au lucrat la primul lor album care poarta numele formatiei. Materialul urmeaza sa fie lansat in luna septembrie. Primul single extras se numeste “Miracle Worker” al carui videoclip a fost lansat la sfarsitul saptamanii trecute.
Arhivele lunare: august 2011
România zoologică sau efectul de struţ
Spuneam acum câteva zile ceva despre papagalii din România. Şi cei care se uită la tv şi înghit grăunţele care li se pun pe farfurie şi cei care după ce au stat un pic la răcoare uită tot ce au făcut sau spus înainte de a renaşte din propria mocirlă. Long time ago, eram o ţară de aplaudaci, aproape fără excepţii, sau cum se mai spunea, pinguini. Dacă este să ne luăm după apelativele care apar peste tot, pe stradă, în şcoli, prin campaniile electorale, la tv, prin paturi, România este o ţară nu numai cu o varietate geografică fără margini ci şi cu o faună mai diversificată decât orice altă zonă a globului. Vertebrate, târâtoare, păsări, peşti sanitari, copitate, cornuţi, papagali, curci în lemne, viţei la porţi, ce să mai spun, o feerie. Sub acest aspect, România este fără putinţă de tăgadă, Grădina Maicii Domnului. Dar peste toate, de zeci, sute de ani, poate milenii, în România tronează struţul.
Struţul, acea pasăre măiastră, cu picioare lungi, cât Naomi Campbell, cu ciocul puternic, cu o curiozitate criminală, dar şi o naivitate şi candoare care te lasă fără replică. Se spune despre aceste vieţuitoare că atunci când se simt în pericol, şi-ar băga capul în nisip, crezând că ceea ce nu văd, nu există. Este o metodă de a scăpa de necaz sau de a scăpa de grija lui.
Ei bine, România este ţara struţilor. De fapt dacă mă gândesc bine pot spune fără a greşi, că struţul s-a născut în România şi ar trebui trecut ca simbol pe emblema ţării. Noi de când ne ştim, stăm cu capul în nisip. Nu numai când ne simţim în pericol, ci tot timpul anului. Mai scoatem din când în când capul, ca să respirăm, aşa cam din 200 în 200 de ani, dar starea noastră permanentă este cu capul în nisip. Din cauza asta, românul pare insensibil la tot ce se întâmpla în jurul lui:
Intră Europa în Criză. Struţul – Şef ne anunţă să stăm liniştiţi, România nu este în pericol.
Se fură alegerile, gugustruţii nu ştiu nimic, se lasă ciuruiţi cu ochi miraţi.
Fură Anastruţa la numărătoare în parlament, Înalta curte de Căscaţie şi Injustruţie nu vede nimic.
Puterea vinde ţara la troc pentru a-şi menţine accesul la sacii de grăunţe, opozstruţii se fac că nu văd, nu reacţionează, tac mâlc.
Vine fiul lui gaură în pantof să ne spună ce şi cât avem voie să mâncăm şi cât ne e lanţul de lung, noi ii ciugulim din palmă mulţumiţi că mai avem de unde ciuguli.
Dar cei mai performanţi sunt struţii comuni, Struţus Vulgaris, cei care se lasă călcaţi de orice Barac Pitic şi de teamă să nu sufere o dezamăgire, nu scot capul din nisip nici când sunt încălecaţi, visând cu capul în nisip la Argentavis magnificens. Aceşti struţi, obţinuţi prin selecţie autoimpusă şi încrucişare cu familia Phasianidae, străbunicul lui Gallus Gallus, au împins această caracteristică a naivităţii struţului pe culmi nemaiatinse.
Trăieşte acest struţ într-o curte de 2000 de ani şi habar nu are ce se află în curtea aceea.
Bunăoară, progeniturile lor trag chiulul, cer grăunţe nemuncite, umblă numai cu ciocul în nori, pe picior mare, nu ştiu nici cum îi cheamă fără să le sufle cineva, dar struţul nostru nu vede, nu aude, habar nu are, iar când struţulaşilor li se ia cutia milei din faţă şi dovedesc că de fapt nu ştiu să cânte nici cucurigu fără partitură, struţii cad pe spate, intră în fibrilaţie şi se miră cum s-a ajuns în situaţia aia.
Struţii dădacă sunt supuşi unor teste de evaluare a oului. Se constată că ouăle lor nu conţin nici 30 % gălbenuş. Stupoare, struţii se miră şi dau din picior miraţi.
Nişte pui de struţi mai bine crescuţi s-au apucat de croit buzunare unor struţi mai închişi la culoare din altă curte. Dramă mare, scandal pe uliţă, de parcă guguştruţii nu ştiau că există şi struţi de altă culoare, iar cei coloraţi politic sunt mai egali decât ceilalţi. Păi dacă stau cu capul în nisip toată viaţa cum să ştie?
Iar acum Struţul Intern- şef pe Igaş, pardon imaş, dă acoperişul jos de pe coteţul intern şi arată struţomânilor ceea ce există într-un coteţ unde nu s-a făcut curăţenie niciodată. Reacţia este totală. Unii îşi feresc privirea, alţii se ţin de nas, nesuportând duhoarea, dar toţi se prefac miraţi şi indignaţi dau vina pe Imaş că a dezvăluit aceste orori sau că cutează să spună că în curtea noastră s-ar fi întâmplat asemenea fapte, care i-au scandalizat. Bineînţeles ca şi în cazul odraslelor care nu au mai putut spune nimic fără partitură şi acum de vină e cel care dezvăluie realitatea şi ne scoate capul din nisip. De asta spun eu că struţul a apărut pe aceste meleaguri.
Dar la fel de adevărat este că această dezvăluire nu e făcută aşa de flori de măr, că s-a decis cineva să facă curăţenie în curte. Păi cine crede asta se întoarce din curtea lui Struthio Camelus în curtea lui Phasianus colchicus. Acest gest revelator ascunde o socoteală şi oarece scopuri bine calculate:
1 de a convinge o parte din struţii cinstiţi că Băstruţul şef vrea cu adevărat sa facă ceva bun si e singurul care scoate capul din nisip;
2. de a întărâta iarăşi un guguştruţ împotriva altui guguştruţ;
3.de a câştiga capital politic;
4, de a scăpa de anumiţi struţi incomozi;
5. de a da de lucru si de bârfă presei şi guguştruţului;
6. de a convinge Ograda Europeană că Băstruţul vrea cu adevărat sa facă ceva bun, dar nu este lăsat;
Bineînţeles că presa va da vina pe Igaş că jigneşte un minister întreg, sindicatele vor sări în sus să îşi apere membrii fără a recunoaşte cât este şi cât nu, adevărat din ceea ce spune Igaş, Opozstruţia va plânge pe umerii popoliţiei, luându-le apărarea necondiţionat, dar cel care va câştiga va fi Băstruţul, pentru că la el cota de huiduitori a atins de mult cota maximă, orice ar face de acum încolo nu îi mai poate afecta în mod negativ acţiunile la bursă. Dar mai poate recupera din cei care vor spune : „Şi totuşi se învârte! Şi totuşi are dreptate, există aceste fenomene în rândul societăţii româneşti şi uite că doar el are curajul să le recunoască, ceilalţi sunt struţi.”
La recâştigarea acestor susţinători va contribui din plin Opoziţia, care va sări să nege tot, îl va învinui de sperjur, când de fapt toţi ştiu că are dreptate. Fenomenul există. Băstruţul va conta şi va fi ajutat de efectul de struţ al tuturor duşmanilor.
Marin Neacșu – ziuaveche.ro
Eduard VOINESCU 